fbpx
Clinica oftalmologica Oftalmestet

Afectiuni oculare care apar dupa 40 ani

24 dec. 2013 0 comments

Dupa varsta de 40 ani, organismul uman, inclusiv analizatorul vizual, este predispus la o serie de afectiuni care pot duce la deteriorarea vederii.

O parte dintre aceste afectiuni, daca sunt depistate la timp, pot beneficia de tratament medicamentos sau chirurgical, fara a deteriora ireversibil vederea; altele se pot ameliora sub tratamentul instituit precoce si permit pastrarea unei vederi utile o perioada lunga de timp.

Din acest motiv se impune control oftalmologic amanuntit dupa varsta de 40 ani, odata cu instalarea unui fenomen fiziologic (normal) – scaderea vederii pentru citit (presbiopia/presbitia, care presupune o corectie optica).

Afectiunile care pot sa apara incepand cu aceasta perioada sunt: glaucomul, degenerescenta maculara legata de varsta (DMLV) si cataracta.

Glaucomul este un grup de afectiuni oculare, asociat deseori cu o crestere a tensiunii intraoculare, ce poate provoca deteriorarea progresiva a nervului optic si pierderea de fibre nervoase, avand ca rezultat scaderea vederii. Alte teorii includ lipsa alimentarii adecvate cu sange a nervului optic. Glaucomul netratat sau nediagnosticat la timp poate provoca orbirea.

Glaucomul primitiv cu unghi deschis (GPUD) este cea mai comuna forma de glaucom ce apare la persoanele cu varsta peste 40 ani si se dezvolta lent, de obicei, fara nici un simptom. Faptul ca apare odata cu instalarea presbiopiei (scaderea vederii pentru citit) se poate confunda cu nevoia de ochelari. De aici necesiatatea de a face un control oftalmologic amanuntit dupa varste de 40 de ani. Multi oameni nu devin constienti de faptul ca au aceasta boala pana ce apare pierderea semnificativa a vederii. Aceasta afecteaza initial vederea periferica, dar poate avansa la pierderea vederii centrale. Daca este lasat netratat, glaucomul poate duce la pierderea semnificativa a vederii la ambii ochi.
Factorii de risc includ:
• varsta – oamenii peste 40 de ani au un risc crescut pentru boala

• rasa – afro-americanii sunt mult mai susceptibili decat caucazienii

• istoricul familial de glaucom

• conditii medicale precum diabetul, hipertensiunea arteriala, bolile de inima etc

Glaucomul este diagnosticat printr-o examinare amanuntita a ochiului.

Testarea include:

• istoricul pacientului

• masurarea acuitatii vizuale

• masurarea tensiunii intraoculare

• masurarea grosimii corneei

• testarea câmpului vizual

• examinarea fundului de ochi

• examinarea unghiului camerular; OCT (tomografia in coerenta optica) de nerv optic. Unii nervi optici au un aspect suspect, asemanator aspectului din glaucom, dar pacientii nu au alti factori de risc sau semne de glaucom. Acesti pacienti trebuie să fie urmăriti îndeaproape cu examene oftalmologice de rutina pentru a fi monitorizati.
Tratamentul glaucomului are ca scop reducerea tensiunii intraoculare si ameliorarea circulatiei arteriale a nervului optic. Primul tratament il reprezinta administrarea de picaturi oculare pe baza de prescriptie medicala care trebuie sa fie luate in mod regulat. In unele cazuri, medicamente sistemice, tratamentul cu laser, sau interventii chirurgicale pot fi necesare. Tratamentul chirurgical se impune cand celelalte modalitati terapeutice nu mai pot controla tensiunea intraoculara. Poate consta in metoda clasica (trabeculectomie cu iridectomie periferica) sau plasarea unui mic dispozitiv cu rolul de a drena umoarea apoasa, scazand astfel tensiunea intraoculara (precum suntul Ex-Press).

Un tip mai putin comun de glaucom, glaucomul acut cu unghi inchis, apare de obicei brusc datorita cresterii rapide a presiunii intraoculare. Simptomele sale includ dureri oculare severe, greată, inrosirea ochilor, vederea de inele colorate in jurul surselor de lumina, vedere încetosata. Această conditie este o urgentă oculara, si asistenta medicala trebuie solicitata imediat, pierderea severa a vederii putand aparea rapid.
Depistarea precoce, tratamentul prompt si monitorizarea regulata pot ajuta la controlul glaucomului si reduc, prin urmare, sansele de pierdere progresiva a vederii.

Degenerescenta maculara legata de varsta (DMLV) este o afectiune oculara ce apare la persoanele cu varsta peste 50 ani si se caracterizeaza prin scaderea vederii centrale si/sau metamorfopsii (perceperea distorsionata a imaginilor). Macula este aria centrala a retinei, raspunzatoare de vederea detaliilor, culorilor etc.

DMLV-Clasificare:

-uscata (atrofica): 80% din cazuri. Progreseaza lent si pierderea vederii centrale este tarziu sesizata de pacient

-umeda (exudativa): 20% din cazuri. Progreseaza mai rapid, este mai grava

Simptome DMLV:

-stadiul initial: scaderea treptata a vederii (cu dificultati la citit); vedere “in ceata”; perceptia deficitara a culorilor si adaptare scazuta la modificarea luminozitatii; scaderea capacitatii de contrast; liniile drepte apar distorsionate

-stadiul avansat: pierderea portiunii centrale a campului vizual; pacientul vede o pata neagra in campul vizual

Factori de risc ai DMLV:

-factori predeterminati: varsta (peste 50 ani); sexul (feminin); antecedente DMLV in familie; densitatea scazuta a celulelor din macula

-factori ce pot fi influentati: fumatul; dieta saraca in vitamine, acizi Omega 3 si minerale; obezitatea; hipertensiunea arteriala; nevelul crescut al lipidelor in sange; afectiuni coronariene; expunerea la razele UV

Diagnostic DMLV:

-doar in urma consultului oftalmologic

-stadiile incipiente pot fi depistate de pacient utilizand grila Amsler

Tratamentul DMLV consta intr-o dieta sanatoasa, axata pe consumul de fructe si legume crude; tratament medicamentos (bogat in luteina, zeaxantina, acizi grasi Omega 3, etc) la indicatia oftalmologului; injectarea intravitreana de agenti anti-VEGF etc.

Cataracta reprezinta modificarea transparentei cristalinului, poate fi congenitala sau dobandita

Cere o programare Feedback