Afectiuni retiniene
Tulburări oculare – Informaţii pentru pacienţi privind cele mai frecvente tulburări oculare.
Alacrimia sau Sindromul ochiului uscat
– După ce stau în faţa calculatorului mai mult timp, am o senzaţie de iritare şi de nisip în ochi.
– Îmi simt ochii obosiţi şi iritaţi. Cel mai rău este când încerc să citesc sau să mă uit la televizor.
- Simptome. Mulţi oameni suferă de sindromul ochiului uscat. Această problemă este mai frecventă la persoanele mai înaintate în vârstă, dar şi persoanele tinere pot avea senzaţia ochiului uscat. Disconfortul este asociat adesea cu anumite activităţi, ca statul în faţa ecranului calculatorului sau cititul. Majoritatea resimt nu numai senzaţia ochiului uscat, dar şi oboseală, iritaţie sau durere. Cauza este absenţa peliculei lacrimale (ceea ce în termeni obişnuiţi numim lacrimi sau lichid lacrimal), care face imposibilă menţinerea umidităţii la nivelul globului ocular. Aceasta determină apariţia unor leziuni minore, a iritaţiilor şi a senzaţiei de corp străin.
- Tratament. Alacrimia nu se poate vindeca, însă există mari şanse de ameliorare a simptomelor.
Blefarita
Blefarita este o inflamatie cronica care afecteaza pleoapele si genele si este una dintre cele mai frecvente probleme pe care medicii le intalnesc in birourile lor. O problema frecventa la copii si adulti, blefarita provoaca adesea eritem si tumefactie, precum si mancarimi si iritatii ale pleoapelor. Printre cele mai frecvente cauze de blefarita sunt: igiena precara a pleoapelor, excesul de ulei produs de glandele pleoapei, infectiille bacteriene si reactiile alergice.
Chalazionul
Chalazion este o mica umflatura ferma in pleoapa, cauzata de o deschidere blocata sau o infectie a glandelor sebacee palpebrale, situata in pleoapele inferioare sau superioare. Este frecvent asociata cu o afectiune numita blefarita. Tumorile Chalazion pot fi incomode, inestetice si pot impiedica vederea normala. Ele sunt initial rosii, umflate, si sensibile. In cazuri rare, Chalazion ar putea creste suficient de mare incat sa creeze o presiune pe ochi, fortand pleopa sa atarne, si sa provoace vedere incetosata.
Cheratoconusul
Ce este cheratoconul? Cheratoconul este termenul medical pentru corneea cu formă de con. Cheratoconul este o afecţiune care în general nu manifestă simptome până în ultimii ani ai adolescenţei. Este o „eroare de programare” congenitală a creşterii corneei, având drept rezultat un viciu de refracţie care, pe măsură ce avansează, devine tot mai greu de corectat. Corneea este în mod normal bombată şi are o suprafaţă netedă în partea anterioară, ceea ce permite pătrunderea uniformă a luminii către cristalin, ajungând apoi la retină. În cazul cheratoconului, structura corneei este slăbită, astfel încât aceasta se subţiază şi ajunge la forma de con. Cauzele sunt parţial de natură ereditară şi afecţiunea apare mai frecvent la băieţi.
- Simptome. Cheratoconul afectează vederea treptat, iar evoluţia bolii se opreşte de la sine după vârsta de 40 de ani. După aceea, modificările apărute sunt în general uşoare şi lente. În timp, vederea devine neclară şi apar leziuni, iar în cazuri rare, o inflamare crescută a corneei poate determina dureri tranzitorii. Această inflamare, adesea bruscă, se numeşte atac hidropic, iar tratamentul constă în aplicarea unui unguent lubrifiant şi antibacterian. Afecţiunea poate fi percepută ca gravă, însă nu duce niciodată la perforarea corneei.
- Tratament. Iniţial, afectarea vederii se poate corecta cu ajutorul ochelarilor, iar dacă forma corneei se modifică prea mult, lentilele de contact reprezintă o bună alternativă. În faza avansată a bolii, când vederea nu mai poate fi corectată astfel, se poate recurge la transplantul de cornee. În acest caz, se înlocuieşte partea centrală a corneei.
Conjunctivita alergică
Conjunctiva este o membrană mucoasă similară cu celelalte membrane mucoase ale corpului uman, de exemplu cele ale nasului şi gâtului. Forma cea mai frecventă a simptomelor alergice la nivelul conjunctivei se datorează hipersensibilităţii la substanţe ca polenul sau fânul, ca şi alergiilor la animale cu blană sau similare. Reacţiile de hipersensibilitate la nivelul conjunctivei pot apărea şi la persoanele fără alergii anterioare cunoscute.
- Simptome. Reacţiile alergice la nivelul conjunctivei sunt în general extrem de neplăcute, dar complet inofensive pentru ochi şi pentru vedere. Acestea se pot manifesta sub formă de mâncărime, înroşire şi inflamare a conjunctivei. Uneori apare o secreţie abundentă care curge lăsând urme lipicioase. De obicei este însoţită de sensibilitatea la lumină. În timpul aşa-numitelor reacţii toxice, odată cu declanşarea unei reacţii puternice la un factor iritant din mediul înconjurător, se dezvoltă adesea şi o inflamaţie puternică.
Conjunctivita acuta
Rolul conjunctivei este de a secreta substanţe lubrifiante pentru pelicula lacrimală. De asemenea, conjunctiva îndeplineşte şi o funcţie de apărare împotriva infecţiilor, la fel ca membranele mucoase ale căilor respiratorii. De exemplu, în timpul unei răceli, conjunctiva se înroşeşte şi se inflamează, producând o secreţie lipicioasă, ca şi membranele mucoase de la nivelul nasului şi gâtului. Conjunctivita este asociată frecvent cu simptomele răcelii, dar poate apărea şi independent de simptomele de la nivelul aparatului respirator.
- Simptome. Conjunctivita poate determina dureri, arsuri, mâncărimi şi, uneori, sensibilitate la lumină. Ochii se înroşesc şi adesea apare o secreţie lipicioasă, mai ales dimineaţa.
- Tratament. Cauza cea mai frecventă a conjunctivitei o reprezintă infecţia virală. În general, simptomele dispar în câteva zile, fără a fi nevoie de tratament, doar prin spălarea ochilor cu apă călduţă. În cazurile persistente, infecţia poate fi de natură bacteriană, caz în care este necesar tratamentul cu antibiotice sub formă de picături. În cazurile de recurenţă a bolii, este suspectată prezenţa unor bacterii la marginea pleoapei. Putem preveni situaţia prin spălarea şi curăţarea pleoapelor în mod regulat (prin masaj sau ştergere uşoară) cu ajutorul unei comprese sau şerveţel curat şi apei călduţe. În multe cazuri este greu de determinat dacă persoana respectivă suferă de o formă de alergie cu manifestări la nivelul conjunctivei. Dacă nu există alte simptome alergice, determinarea altor factori declanşatori este aproape imposibilă. Dacă unul dintre principalele simptome este mâncărimea, iar aspectul conjunctivei sugerează hipersensibilitate, se pot recomanda picăturile oculare împotriva simptomelor alergice.
Degenerescenţa maculară datorată vârstei
Macula lutea este situată exact în centrul retinei, fiind singurul loc în care vederea este extrem de clară. La examinarea retinei, această zonă apare galbenă. Funcţia celulelor fotosensibile, foarte concentrate în această zonă, poate fi afectată de diverse boli. Cele mai frecvente afecţiuni se datorează înaintării în vârstă. Relaţiile cauzale nu sunt foarte clare, dar circulaţia sanguină deficitară şi problemele metabolice par să aibă un rol important. Doar în cazuri excepţionale, evoluţia bolii poate fi afectată de schimbarea stilului de viaţă. Degenerescenţa maculară datorată vârstei constituie cauza cea mai frecventă a problemelor de vedere la adulţi în lumea occidentală.
- Cum recunoaştem modificările datorate vârstei la nivelul maculei lutea? În cele mai multe cazuri, imaginea obiectelor apare fracţionată, cu bucăţi lipsă, obiectul observat poate apărea ca prin ceaţă sau nu este deloc vizibil. Problemele se observă cel mai uşor în timpul cititului sau al desfăşurării unor activităţi la distanţă mică. Zona din jurul obiectului observat, numită periferică, este percepută mai clar. Modificările maculei lutea nu determină orbirea. Însă va scădea treptat abilitatea de a citi, deşi de regulă acesta nu este un proces rapid. În cazurile în care scade şi vederea de orientare, aceasta se datorează probabil altei afecţiuni, necesitând evaluarea de către medicul oftalmolog.
- Cum se tratează modificările maculei lutea datorate vârstei? Din păcate, nu există tratament pentru ameliorarea simptomelor. Dacă în percepţia obiectelor formate din linii drepte (cadrul uşii, rama unui tablou etc.) apar brusc linii frânte, acesta poate fi un semn că s-a produs o nouă inflamaţia în apropierea maculei lutea. Aceasta necesită examinarea de către medicul oftalmolog. În cazuri excepţionale, inflamaţia poate fi redusă prin tratamentul cu laser. Aceasta poate constitui o modalitate de încetinire a deteriorării vederii.
Tratamentul fotodinamic. În unele tipuri de modificări datorate vârstei, se poate utiliza cu succes aşa-numitul tratament fotodinamic. Metoda este nouă, însă disponibilă în clinicile oftalmologice mari.
Optica medicală. În cazurile scăderii treptate a vederii la ambii ochi, se recomandă utilizarea dispozitivelor optice medicale şi se oferă consiliere în acest sens.
Despre decolarea posterioară de vitros
Odată cu înaintarea în vârstă, corpul vitros, format dintr-un lichid cu consistenţă de gel, se poate contracta şi uneori desprinde de peretele posterior al globului ocular. Aceasta determină mici hemoragii ce dau în partea anterioară apariţia unor puncte roşii. Procesul de contractare apare în mod natural ca o consecinţă a îmbătrânirii, dar se manifestă în special la persoanele cu miopie şi la cele care au suferit o operaţie de cataractă sau o inflamaţie în interiorul globului ocular. În interiorul corpului vitros se pot forma mici cheaguri sau fibre, percepute în acelaşi mod.
- Simptome. Persoanele afectate văd puncte, linii, cercuri sau pete care „plutesc” în faţa ochilor. Ceea ce se vede sunt de fapt umbrele proiectate pe retină de celulele sau ţesutul afectat. Acestea se pot observa cel mai uşor când privim spre o suprafaţa uniformă, ca cerul sau un perete.
- Tratament. Desprinderea segmentului posterior al corpului vitros nu este o afecţiune în sine şi nu se tratează, dar dacă apar brusc noi „pete”, acesta poate fi un semn că există probleme mai grave. Corpul vitros care se contractă şi se desprinde de peretele posterior al globului ocular poate leza retina şi poate duce la desprinderea acesteia. Dacă începeţi să vedeţi mai multe „pete”, „fulgere”, suferiţi de pierderea parţială a vederii sau de reducerea câmpului vizual, trebuie să mergeţi cât mai repede la medicul specialist. Dacă vedeţi asemenea „pete” atunci când citiţi sau când mişcaţi privirea, încercaţi să priviţi în sus şi apoi în jos, pentru a face cheagurile să se deplaseze. În general, simptomele dispar de la sine cu timpul.
Dezlipirea de retină
Dezlipirea de retină apare atunci când straturile retinei se separa.Orice parte a retinei care este dezlipita nu poate trimite semnale vizuale la creier. Daca este lasata netratata, dezlipirea de retină poate provoca daune devastatoare vederii. Dezlipirea de retină este considerată o urgenţă oculara care necesită atenţie medicală imediată.
Tulburări vitreene (Flocoane vitreene)
Petele mici sau norii care se misca in campul vizual sunt numite flocoane vitreene. Majoritatea flocoanelor nu sunt periculoase si sunt cauzate de bucati mici de tesut din interiorul ochiului. Cand lumina atinge aceste bucăţi de ţesut, creează umbre pe retina, care par să plutească în campul vizual. Aparent, aceste pete sunt pe suprafaţa frontală a ochiului, dar ele sunt de fapt in interior. În cele mai multe cazuri, flocoanele nu sunt un motiv de alarmă şi tratamentul nu este necesar, totuşi, o creştere bruscă în flocoane noi poate indica o problemă şi un examen oftalmologic este recomandat dacă se întâmplă acest lucru.
Hemoragia subconjunctivala
Hemoragia subconjunctivala are loc atunci când un vas de sânge de sub conjunctiva se sparge si sangereaza. Poate să apară spontan sau de la tuse, ridicarea de greutati, sau vărsături. În unele cazuri, se poate dezvolta după o intervenţie chirurgicală la ochi sau dupa diverse traumatisme. Hemoragia subconjunctivala tinde să fie mai frecventa în rândul celor cu diabet zaharat şi hipertensiune arterială.
Infecţia corneei cu virusul herpes simplex
Virusul herpes simplex constituie cauza herpesului labial, determinând uneori apariţia unor mici ulceraţii cutanate. La aproximativ 90% dintre adulţi, acest virus se propagă prin intermediul unor nervi. Mecanismul infectării nu este cunoscut, dar probabil apare în asociere cu o răceală sau altă infecţie minoră. La majoritatea oamenilor, virusul este în stare latentă şi nu determină nici un simptom. Nu se ştie exact de ce restul de 10% dintre purtători manifestă simptomele. Factorii care par să declanşeze activarea virusului herpetic pot fi temperaturile extreme, expunerea intensă la soare, stresul fizic şi emoţional, probleme generale de sănătate şi existenţa unor leziuni.
- Simptome. Virusul herpetic poate determina diferite tipuri de leziuni la nivelul corneei. O leziune tipică o constituie formarea „ramificaţiilor”, uşor observabile de către medicul oftalmolog prin aplicarea unor picături oculare colorate. Corneea este foarte sensibilă la durere şi orice leziune la nivelul acesteia produce o durere severă. Pe lângă aceasta, se amplifică secreţia lacrimală, sensibilitatea la lumină, iar uneori se constată vederea înceţoşată şi inflamarea pleoapelor. Infecţia nu este foarte contagioasă, dar se recomandă o igienă riguroasă a mâinilor.
- Tratament. Tratamentul constă în aplicarea unguentelor oculare antivirale. Dacă inflamaţia avansează spre pupilă, sunt indicate uneori picăturile oculare pentru dilatarea pupilei. În faza acută, problema se poate agrava dacă se utilizează în mod greşit picături pe bază de cortizon. Dacă sensibilitatea la lumină persistă, este indicată purtarea unui pansament ocular. Infecţia acută se poate vindeca în 1-4 săptămâni, însă uneori tratamentul poate lua mai mult timp. Cu cât infecţia avansează mai profund în cornee, cu atât creşte riscul de leziune permanentă. O leziune localizată în centrul corneei poate afecta vederea. Persoanele care au avut o infecţie cu virusul herpetic la nivelul corneei prezintă un risc de 25% de a se infecta din nou în următorii doi ani. Este foarte important ca tratamentul să fie iniţiat cât mai curând posibil, pentru a se reduce riscul leziunii permanente.
Infecţia virală a corneei
Corneea, porţiunea anterioară a globului ocular, trebuie să se comporte în mod normal ca un geam curat, cu proprietăţi de refracţie a luminii, având o formă bombată exact cât trebuie. Corneea este unul dintre organele cele mai sensibile la durere din corpul uman.
- Simptome. Infecţia virală a corneei, adesea simultană unei răceli, are drept rezultat apariţia unor puncte mici, dispersate, de culoare gri, şi a leziunilor la suprafaţa corneei. Acestea determină vederea oarecum înceţoşată, dureri, sensibilitate la lumină şi lacrimaţie. Infecţia se poate răspândi şi la alte persoane prin intermediul mâinilor nespălate. De aceea, se recomandă respectarea cu stricteţe a igienei mâinilor.
- Tratament. Nu există un tratament eficace împotriva infecţiei virale ca atare. În unele cazuri, se poate utiliza un unguent cu proprietăţi lubrifiante (eventual cu un ingredient antibacterian, pentru a preveni infecţiile bacteriene secundare), pentru ameliorarea simptomelor. În general, infecţia se vindecă de la sine. Vederea poate fi afectată permanent, însă în cazuri foarte rare. Cu toate acestea, există cazuri în care vindecarea se produce foarte încet, iar atunci se suspectează existenţa unui răspuns antiinflamator excesiv al sistemului imunitar al organismului. Vindecarea corneei se poate accelera prin utilizarea picăturilor oculare pe bază de cortizon. Dezavantajul acestui tratament este că trebuie susţinut pe o perioadă lungă de timp, uneori de ordinul lunilor de zile. Uneori, problemele temporare datorate lentilelor de contact sunt greu de diferenţiat de infecţiile virale. În general, se poate aplica acelaşi tratament ca şi pentru infecţiile virale, însoţit desigur de întreruperea purtării lentilelor de contact. În cazuri excepţionale, o infecţie cu virusul herpetic (virusul herpes simplex de tip 1) se poate confunda cu infecţia virală nespecifică a corneei. Dacă se suspectează prezenţa virusului herpetic, se recomandă utilizarea unui unguent ocular antiherpetic specific. Vezi şi Infecţia corneei cu virusul herpes simplex.
Inflamaţia nervului optic
Nu se cunosc cauzele inflamării nervului optic. În multe cazuri aceasta apare fără cauze externe aparente, în prezenţa unei alte tulburări în organism, ca de exemplu o infecţie etc. S-au sugerat diverse asocieri cu unele afecţiuni de natură virală sau inflamatorie, însă nu se pot dovedi.
- Simptome. Inflamaţia nervului optic determină în general o pierdere a vederii mai mult sau mai puţin evidentă, în general doar la unul dintre ochi. Uneori se poate manifesta ca o înceţoşare a vederii centrale sau ca o pierdere parţială a câmpului vizual central. Prin comparaţie cu ochiul sănătos, ochiul afectat poate percepe culorile mai palide sau „mai puţin saturate”.
- Tratament. În majoritatea cazurilor, inflamaţia se retrage de la sine, în decurs de câteva luni. Tratamentul cu cortizon sub formă de comprimate nu a avut o eficacitate dovedită. Evoluţia bolii nu poate fi oprită prin modificarea stilului de viaţă, dar se recomandă evitarea alcoolului şi a altor substanţe care pot afecta ţesutul nervos. În general, vindecarea este completă, fără a lăsa în urmă simptome evidente. Dacă nu există alte probleme de sănătate, riscul de apariţie a altor episoade inflamatorii este redus. Dacă episoadele se repetă, există un risc crescut de afectare a nervului optic, ceea ce poate duce la deteriorarea vederii.
Pinguecula
Pinguecula este o mica pata galbuie in relief care se formeaza pe conjunctiva, de obicei pe fiecare parte a corneei. Pinguecula se considera a fi cauzata de expunerea la radiaţii ultraviolete, vânt şi praf, şi este frecventa în rândul persoanelor care petrec timp indelungat în aer liber, în special în medii foarte luminoase.
Pterigionul
Pterigionul este o creştere anormală în formă de pană pe cornee. Această creştere in relief este rezultatul unui proces anormal în care conjunctiva creste pe cornee. Nu este un cancer. Motivul exact pentru aparitia pterigionului nu este complet elucidat. Cu toate acestea, expunerea pe termen lung la razele solare ultraviolete şi iritaţii cronice de la condiţiile de secetă, par să contribuie la dezvoltarea lor. Pterigionul este mai frecvent la persoanele care trăiesc în medii tropicale.
Retinopatia diabetica
Orice persoana cu diabet risca sa dezvolte retinopatie diabetică. În stadiile incipiente, nu sunt deloc sau sunt putine simptome vizuale. Fără depistare precoce şi tratament, retinopatia diabetica poate afecta permanent retina. Dacă această afectiune nu este depistata devreme, poate produce simptome care afectează vederea. Acestea includ incetosarea uşoară in vedere in apropiere sau la distanţă, flocoane şi chiar pierderea bruscă a vederii. Daca este lasata netratata, poate provoca pierderea severa a vederii, şi chiar orbire. Chirurgii oftalmologi nu pot repara daunele cauzate de retinopatia diabetică, dar, daca este depistata la timp, metode moderne de tratament pot ajuta la încetinirea progresului bolii, şi chiar la prevenirea pierderii vederii. Este extrem de important pentru pacienţii cu diabet zaharat să fie examinati în mod regulat, chiar dacă nu au observat încă nici un simptom. Dacă un pacient prezintă orice schimbare semnificativă a vederii, ar trebui să se adreseze imediat medicului lor pentru o consultatie, chiar dacă au avut un examen recent.
Sclerita şi episclerita
Termenul medical pentru inflamaţia scleroticei este „sclerită”. Dacă este de natură superficială, atunci vorbim despre „episclerită”, care este forma cea mai frecventă şi mai puţin gravă. Cauzele inflamaţiei sclerei sunt complet necunoscute. Posibil să fie asociate unor afecţiuni reumatice sau ale ţesutului conjunctiv, în special în cazurile de sclerită profundă. Episclerita apare în multe cazuri independent de aceste afecţiuni, totuşi se suprapune adesea cu alte tulburări în organism, ca infecţii sau modificări hormonale.
- Simptome. Episclerita determină în general înroşirea ochiului pe o zonă restrânsă. Roşeaţa poate fi uneori intensă şi poate căpăta o nuanţă albăstruie. Este însoţită de durere de diverse grade, iar zona înroşită devine sensibilă la durere. Simptomele scleritei sunt similare, dar în general amplificate, iar roşeaţa afectează o zonă extinsă.
- Tratament. În multe cazuri sunt eficace picăturile oculare antiinflamatorii, în general cele pe bază de cortizon, iar vindecarea se produce în 1-2 săptămâni sau chiar mai mult. În cazul scleritei este important să se trateze în paralel orice probleme de natură reumatică sau afecţiuni ale ţesutului conjunctiv cunoscute. Sclerita este una dintre afecţiunile cu tendinţe de recurenţă, deşi nu în toate cazurile. În cazurile singulare, este imposibil de anticipat riscul apariţiei de noi inflamaţii. Cu cât se începe mai devreme tratamentul, cu atât cresc şansele de vindecare.
Orjeletul (Ulciorul)
Ulciorul se dezvoltă atunci când una dintre glandele de la marginea pleoapei devine infectata. Asemanator cu un cos, un ulcior poate creşte în interiorul sau în afara pleoapei. Ulcioarele apar la orice varsta. Zonele afectate sunt sensibile, cu roşeaţă localizata, şi umflături. In general nu impiedica vederea.