Istoria Ochelarilor

Înainte de apariţia ochelarilor, care se presupune că a avut loc între anii 1260 si 1290, călugării cu prezbitism (tulburare de vedere apărută cu vârsta, care constă în vederea neclară a obiectelor apropiate),utilizau asa-numitele „pietre de citit” (Lentilele de la Gotland), asezate pe manuscrise ca niste lupe. Sticlarii veneţieni făceau sticlă pentru pietrele de citit, apoi le montau în rame pentru a putea fi ţinute la ochi în loc de a fi asezate pe documentele de citit.

Nu se stie cine a inventat ochelarii, însă primele reprezentări artistice au fost realizate de Tommaso da Modena în 1352. Acesta a pictat o serie de fresce reprezentând doi fraţi care citeau. Unul dintre acestia folosea o lupă, iar celălalt avea lentilele prinse pe nas.

În secolul 18 au început să fie folosite lentilele concave pentru persoanele cu miopie. Papa Leon al X-lea suferea de miopie si purta astfel de lentile când mergea la vânătoare, lăudându-se că îl făceau să vadă mai bine decât ceilalţi vânători.

Primii ochelari aveau lentile din cuarţ. Lentilele erau montate în os, metal sau piele, adesea ca două mici lupe cu un „V” inversat între ele. La început, ochelarii nu erau foarte stabili. S-au încercat diverse soluţii, una fiind trecerea unor panglici din mătase peste urechi, de care chinezii atârnau mici greutăţi.

În 1730, un optician (Edward Scarlett) a avut primul ideea de a atasa două părţi rigide care să stea fixate pe urechi. Acesti ochelari s-au răspândit foarte repede.

În anii 1780, Benjamin Franklin a venit cu ideea ochelarilor bifocali. Săturându-se să schimbe mereu ochelarii pentru a vedea la altă distanţă, a montat în aceeasi ramă câte o jumătate din fiecare tip de lentilă. Apărea însă o problemă la îmbinarea acestora, care va fi rezolvată abia la sfârsitul secolului 19, prin inventarea lentilelor bifocale.

În secolul 18 a apărut lornieta, o pereche de ochelari cu mâner. Lornieta era mai degrabă folosită ca accesoriu la modă decât ca dispozitiv optic medical.

Monoclul a apărut tot în secolul 18, devenind foarte popular în secolul 19, în special în Germania si Rusia. Monoclul era purtat iniţial de bărbaţii nobili.