Pterigionul

Pterigionul este o afecţiune  degenerativa bilaterala a suprafeţei ochiului constand in aparitia unui strat triunghiular de ţesut fibrovascular cu baza spre conjunctiva (partea alba a ochiului) nazala si varful spre cornee (partea transparenta a ochiului). Expunerea indelungata la fenomene iritative, cum ar fi praful, mediile uscate, radiatiile ultraviolete, vant, pulberi etc. care produc mici ulceratii corneene constituie factori favorizanti in aparitia bolii. Acesti factori vor conduce la aparitia unor ulceratii de mici dimensiuni care ulterior vor fi acoperite de o retea vasculara fina, care va invada corneea.

Pterigionul este aderent la cornee, fiind inconjurat de o zona gelatinoasa, avasculara; leziunea evolueaza lent – ea se poate opri spontan din evolutie sau poate invada corneea, pana catre regiunea centrala a acesteia. Sunt mai expusi cei care lucreaza in soare puternic, sudorii, sticlarii, fierarii.

Pterigion – inainte de operatie

Pterigion – dupa de operatie

Poate exista insa si o predispozitie genetica.

Pterigionul este de doua ori mai frecvent la barbati decat la femei si ca varsta, incidenta cea mai mare apare intre 20 si 40 de ani.

Exista si posibilitatea ca pterigionul sa sufere o transformare maligna epiteliomatoasa.

Trebuie facut insa diagnosticul diferential cu pseudopterigionului aparut in urma arsurilor conjunctivale si inflamatiilor conjunctivale cronice dar acesta nu este invadant si este insotit si de alte modificari ale conjunctivei.

Pterigionul este alcătuit din cap (prin intermediul căruia invadează corneea), un col aderent de cornee şi corp, cu forma triunghiulară şi baza în evantai pe conjunctiva nazală. Rareori capul pterigionului se poate maligniza.

Pacientii acuza roseata oculara, mancarime, usturime, senzatia de corp strain si chiar incetosarea vederii sau scaderea acesteia in cazurile mai avansate.

Pterigionul evoluează în 3 stadii: primul e invazia incipientă pe 1-2mm de cornee, al doilea stadiu este cel mai des întâlnit (atunci când pterigionul se întinde pe 3-4mm, până aproape de marginea pupilei). În stadiul cel mai avansat, pterigionul atinge şi chiar depăşeşte marginea pupilei, intrând în campul vizual.

Motivele pentru care trebuie operat pterigionul sunt de ordin estetic, dar si funcţional : poate reduce mişcările ochiului, poate scădea vederea în stadiile 2 şi 3, se poate infecta şi poate favoriza infecţii corneene.

Tratamentul pterigionului se face functie de evolutia acestuia; in faze incipiente ale bolii se recomanda utilizarea injectiilor subconjunctivale cu corticosteroizi; daca leziunea este de mari dimensiuni si inestetica, atunci poate fi excizata chirurgical, urmand ca apoi sa se realizeze o grefa de conjunctiva; o alta metoda chirurgicala o reprezinta excizia cu keratoplastie lamelara sau perforanta.

Adesea pterigionul poate recidiva – situatie in care, leziunea va fi mai bine dezvoltata decat cea initiala.

Urmatoarele elemente pot contribui la evitarea recidivelor : indepartarea tuturor factorilor iritativi care au favorizat aparitia pterigionului, purtarea de lentile fumurii si mai ales, alegerea pentru tratament a unei tehnici chirurgicale care sa genereze doar cicatrici conjunctivale cu dispozitie orizontala. Pentru formele recidivante de boala, pot fi administrate local antimetaboliti (substante antimetabolice); de asemenea, se pot face infiltratii co corticosteroizi, poate fi folosita metoda laser-argon, sau se poate realiza o grefa de cornee lamelara sau perforanta.