Retinopatia diabetică (RD) este cea mai frecventă boală vasculară a retinei. Apare la persoanele cu diabet cu vârsta curprinsă între 20-65 ani, fiind cea mai importantă cauză de pierdere a vederii la populaţia activă în ţările dezvoltate. Dupa 20 de ani de boală diabetică 90% din pacienţii insulinodependenţi şi 60 % dintre cei non insulinodependenţi pot prezenta RD.
Studiile clinice internaţionale au arătat că pacienţii care au un control intensiv al glicemiei au un risc mai mic de apariţie şi o progresie scăzută a RD, indiferent de tipul diabetului. Valorile mari ale glicemiei pe o perioadă îndelungată precum şi variaţiile acestora sunt factori declanşatori şi agravanţi ai RD .
Cauza exactă a leziunilor specifice RD nu este deplin cunoscută. Ce este însă clar este faptul că hiperglicemia îndelungată duce la modificări ale proteinelor tisulare cu consecinţe la nivelul microcirculaţiei retiniene.
De obicei ambii ochi sunt afectaţi.
Retinopatia diabetică poate fi:
-neproliferativă uşoară: când apar microanevrisme (mici dilatări ale capilarelor)
-neproliferativă moderată: când unele capilare care hrănesc retina se obstruează
-neproliferativă severă: când apar zone de ischemie retiniană care duc la apariţia de noi vase de sânge care au o structură anormală a pereţilor, fiind extrem de fragile şi se pot rupe, ducând la hemoragii retiniene.
-proliferativă: se caracterizează prin extinderea vaselor de neoformaţie şi apariţia de reacţie fibroasă la nivelul retinei, care pot duce la complicaţii de tipul hemoragiei vitreene şi a dezlipirii de retină.
RD neproliferativă poate fi asimptomatică sau poate fi asociată cu deformarea imaginii sau scăderea mai mult sau mai puţin a vederii. In RD proliferativă acuitatea vizuală este mult scăzută prin edem retinian, hemoragie vitreană sau dezlipire de retină.
Toate persoanele cu diabet zaharat (DZ) tip I sau DZ tip II sunt expuse riscului de a dezvolta RD. De aceea, toţi pacienţii cu diabet trebuie să beneficieze de un examen oftalmologic complet (cu pupila dilatată) cel puţin o dată pe an. Cu cât boala diabetică este mai veche, cu atât riscul este mai mare.
Deseori nu există simptome în stadiile precoce ale bolii diabetice. Nu trebuie însă aşteptată apariţia acestora. Orice pacient trebuie să fie supus unei consultaţii oftalmologice complete imediat ce a fost diagnosticat cu DZ. Uneori, medicul oftalmolog este cel care depistează modificări la nivelul retinei specifice bolii diabetice şi îndrumă pacientul către investigaţii suplimentare la medicul diabetolog.
Consultaţia oftalmologică completă include:
-testarea acuităţii vizuale
-măsurarea tensiunii intraoculare
-examinarea fundului de ochi (cu pupila dilatată)
În cazul în care medicul oftalmolog constată modificări la nivelul retinei, investigaţiile se pot completa cu ecografie, tomografie în coerenţă optică la nivelul retinei şi eventual angiofluorografie retiniană.
Tratamentul RD este individualizat în funcţie de stadiul evolutiv şi de particularităţile pacientului (factori de risc şi boli cronice asociate). Acesta presupune consult periodic al pacientului în funcţie de gravitatea bolii (săptămânal, lunar, la 3 luni, 6 luni, anual) şi tratament medicamentos, fotocoagulare laser, sau, în ultimă instanţă, tratament chirurgical.
Tratamentul medicamentos constă în: regim igieno-dietetic; antidiabetice orale /insulină ;tratamentul obezităţii , al hipercolesterolemiei şi al hipertensiunii arteriale.
Fotocoagularea laser poate fi localizată sau generalizată pe toată suprafaţa retinei – panfotocoagulare. Laserul acţionează prin efect termic la nivelul retinei, inhibând astfel procesul de apariţie al neovascularizaţiei.
Tratamentul chirurgical este indicat în hemoragia vitreeana masivă , persistentă, şi în dezlipirea de retină.
Boala diabetică este tot mai frecventă. O îngrijire atentă, conştientă, o viaţă echilibrată, o alimentaţie sănătoasă alături de tehnologia medicală modernă şi experienţa medicilor, permit astăzi pacienţilor cu DZ o calitate a vieţii mult îmbunătăţită.