Ptoza palpebrală este o coborâre uni- sau bilaterală a pleoapei superioare (pleoapa cazuta), ca urmare a unei leziuni congenitale sau dobândite a musculaturii sau inervației sale. Tratamentul ptozelor palpebrale (pleoape căzute) este eminamente chirurgical; cele congenitale se operează, de regulă (cu unele excepții), în jurul vârstei de 3 ani, iar cele dobândite la aproximativ 6 luni de la debutul lor.
Blefarofimoza este o malformație palpebrală complexă, caracterizată de îngustarea deschiderii orizontale a fantei palpebrale la 20–22 mm (normal 25–30). Ea apare de cele mai multe ori asociată cu alte trei afecțiuni importante: ptoză, epicantus inversus, telecantus.
Alte manifestări oftalmice asociate cu sindromul de blefarofimoză: pleoape displastice (lipsa pliului palpebral și o piele subțire); bord palpebral în formă de „S” și concavitatea anormală în jos a pleoapei inferioare, cu ectropion lateral; anomalii ale căilor lacrimale cauzate de deplasarea în lateral, duplicarea sau stenoza punctului lacrimal; ambliopia, strabismul, vicii de refracție; incidența acestora este mai mare la indivizii cu blefarofimoză decât în populația generală.
Se mai pot întâlni nistagmusul și microftalmia.
Caracteristici minore: o șa nazală lărgită, urechi jos implantate, buză superioară scurtă.
Tratamentul este eminamente chirurgical.
Trichiazisul este o afecțiune, în principal dobândită, caracterizată prin statică palpebrală normală și orientarea posterioară a cililor (genelor) spre globul ocular, determinând iritație locală corneo-conjunctivală, cu modificări ale acuității vizuale în stadiile avansate.
Blefaroplastia este o procedură cosmetică chirurgicală care îndepărtează excesul de piele și grăsime care apar odată cu înaintarea în vârstă. Blefaroplastia este, practic, una dintre metodele de reîntinerire facială. Chirurgia oculoplastică (chirurgia oftalmologică plastică și reconstructivă) este acea chirurgie care modelează sau reconstruiește zonele aflate în jurul ochiului, structurile pleoapelor și ale orbitei fiind cu totul speciale și mult diferite față de restul organismului uman, necesitând o bună cunoaștere a anatomiei pleoapelor. De aceea, se spune că, în general, cele mai reușite blefaroplastii sunt realizate de chirurgii oculoplasticieni.
Clinica Oftalmestet este un centru de excelență în chirurgia oftalmologică plastică și reconstructivă. Este singurul centru din România specializat în chirurgia oculoplastică, beneficiind de expertiza excepțională a conf. dr. Speranța Schmitzer și a colectivului pe care îl conduce. Din cele peste 27.000 de operații efectuate de dr. Schmitzer, peste 8.000 sunt oculoplastice. Aici se execută atât operații estetice în jurul ochiului, cum sunt blefaroplastiile sau liftingurile de sprâncene, cât și operații de reconstrucție, cum ar fi ptoze palpebrale, formațiuni tumorale, căi lacrimale, traumatisme etc.
Colobomul palpebral este un defect congenital, care apare cel mai frecvent la nivelul pleoapei superioare și reprezintă o lipsă parțială de substanță (defect) în toată grosimea pleoapei. El apare pe marginea liberă a pleoapei. Poate fi izolat sau asociat cu alte afecțiuni și poate avea diferite forme. Tratamentul este eminamente chirurgical și se efectuează în primul an de viață.
Formațiune tumorală benignă congenitală, care se localizează cu predilecție la extremitatea externă a sprâncenei, formată din resturi embrionare.
Ectropionul este o eversiune (întoarcere) a pleoapei, o pierdere a contactului dintre aceasta și globul ocular, cel mai frecvent al pleoapei inferioare. Ectropionul poate afecta pleoapa în întregime sau numai parțial. El poate fi ectropion congenital (din naștere), ectropion de involuție (senil), datorat vârstei, ectropion paralitic (ca urmare a unei paralizii faciale) sau ectropion cicatriceal (în urma unui traumatism).
Entropionul se caracterizează prin răsucirea spre interior a bordului, a marginii libere a pleoapei. El apare, de cele mai multe ori, odată cu înaintarea în vârstă (entropionul de involuție, senil), ca un rezultat al slăbirii anumitor mușchi ai pleoapei. Entropionul afectează, în special, pleoapa inferioară.
Entropionul poate fi însă și congenital (din naștere) sau cicatriceal (ca urmare a unui traumatism).
Scurtare aparentă a pleoapei superioare, cu relaxarea pleoapei inferioare de cauză neurologică, care împiedică acoperirea completă a globului ocular.
Data fiind structura lor particulară, pleoapele prezintă adesea formațiuni tumorale. Tumorile (lat. tumor = umflătură, tumefacție) reprezintă rezultatul creșterii celulare necontrolate și progresive. Ele pot fi maligne (canceroase) sau benigne.
Dermatosalazisul este o afecțiune destul de rară, care se caracterizează prin pierderea elasticității țesuturilor pleoapei; acestea se subțiază, rezultând un exces cutanat (ca o hârtie creponată). Cel mai frecvent apare la nivelul pleoapelor superioare, putând afecta vederea. Tratamentul este numai chirurgical: blefaroplastie – excesul cutanat este îndepărtat, uneori cu porțiuni din țesuturile subiacente. Vindecarea este, de obicei, foarte bună.
