Hipermetropia

Hipermetropia este un viciu de refracţie care apare când razele de lumină nu sunt proiectate pe retină ci  în spatele ei, astfel încât imaginea obiectelor este neclară. Acest lucru se întâmplă fie din cauză că axul anteroposterior al globului ocular este prea scurt, corneea este prea plată sau cristalinul nu se curbează suficient de mult (în general este un ochi mai mic).

Persoanele cu un grad mic de hipermetropie văd de obicei clar atât la distanţă cât şi la aproape până la vârsta de 30-40 ani datorită mecanismelor de compensaţie proprii ochiului, însă uneori pot acuza oboseală oculară, dureri de cap, discomfort vizual. Cei care au hipermetropie mai mare nu sunt capabili să vadă clar obiectele apropiate, dar nici la distanţă.

Hipermetropia poate fi:

– mică – mai puţin de 3 dioptrii (este cea mai des întâlnită)

– medie – între 3 şi 6 dioptrii

– mare – peste 6 dioptrii (forma cea mai rară)

Hipermetropia este o afecţiune cu care ne naştem, nu este evolutivă şi este, de obicei, moştenită (transmisă ereditar). Excepţional poate fi consecinţa unei afakii (absenţa cristalinului) postoperatorii. Ea se poate manifesta diferit la vârste diferite.

În cazuri rare, este cauzată de afecţiuni precum diabetul, microftalmia, tumori oculare sau retrooculare, diverse patologii retiniene etc.

Simptomele hipermetropiei depind de gradul acesteia. În cazul unei hipermetropii mici, aceasta poate fi asimptomatică. Însă, hipermetropul poate acuza, după o perioadă de efort susţinut la vederea de aproape (citit, calculator etc), dureri de cap, ameţeli, senzaţie de discomfort vizual, tulburări trecătoare de vedere, oboseală a ochilor.

Pot apărea dificultăţi de vedere binoculară (vederea cu ambii ochi simultan), deoarece creierul tinde să ignore semnalele ce vin de la ochiul mai hipermetrop (acesta vede mai neclar). Uneori hipermetropia determină un strabism convergent concomitent. De asemenea, hipermetropii pot avea dificultăţi în perceperea vederii tridimensionale („în spaţiu”).

În anumite cazuri severe de hipermetropie prezentă de la o vârstă fragedă poate apărea ambliopia („ochiul leneş”). Ochiul (ochii) afectaţ(i) nu învaţă cum să vadă deoarece creierul ignoră semnalele primite. Ambliopia poate fi tratată prin corecţie optică şi ocluzie oculară dacă este diagnosticată suficient de devreme pînă la vârsta de 6 – 7 ani, asta înainte ca legăturile vizuale cu creierul să fie dezvoltate complet.

Tratamentul hipermetropiei constă în corectie optică cu lentile convergente (+) ce aduc focarul din spatele retinei pe retină. Corecţia optică se va efectua numai în urma unui consult oftalmologic complet efectuat de către un medic oftalmolog, ce presupune şi suprimarea temporara a acomodaţiei (mecanismul de compensaţie). Această corecţie este diferenţiată în funcţie de vârstă, valoarea hipermetropiei, tulburările subiective şi obiective pe care le prezintă pacientul.

La copii cu strabism convergent concomitent se va prescrie corecţia totală şi efectuarea de exerciţii ortoptice, mai ales dacă se asociază şi cu ambliopie, sub urmărirea atentă a medicului oftalmolog.

La adulţi se va prescrie corecţia optică iniţial pentru vedere la aproape, şi apoi, odată cu înaintarea în varstă, şi pentru vedere la distanţă.

Corecţia optică se poate realiza cu ochelari, cu lentile pentru distanţă, pentru aproape, eventual lentile bifocale sau lentile progressive, sau chirurgical.

Acelaşi lucru se poate realiza si cu lentile de contact. Acestea pot fi moi sau rigid gaz permeabile (dure).  De asemenea, pot fi de uz zilnic, lunar, cu port extins etc. Medicul oftalmolog recomandă cel mai bun tip de lentilă caracteristic fiecărui pacient, adaptată în funcţie de raza de curbură a corneei.

Chirurgia refractivă cu laser excimer este o opţiune de tratament pentru unele persoane cu hipermetropie. Ea constă în remodelarea corneei (modificarea curburii corneene) cu ajutorul laserului. Rezultatul este de obicei imediat, şi procedura este în general nedureroasă.

Însă, un număr mic de persoane pot dezvolta unele complicaţii după chirurgia refractivă pentru hipermetropie. Pot apărea cazuri de vedere înceţoşată, dificultăţi de vedere pe timpul nopţii, sau probleme cu halouri luminoase, strălucitoare în vederea periferică. Uneori, se obţine numai o îmbunătăţire a vederii, fiind nevoie în continuare de ochelari (se obţine numai o reducere a hipermetropiei).

O altă alternativă terapeutică este înlocuirea cristalinului natural cu un cristalin artificial.

Important:  Indiferent de modalitatea de tratament pentru care se optează, premergător trebuie efectuat un examen oftalmologic complet de către un medic oftalmolog în vederea adoptării unei conduite terapeutice specifice fiecărui pacient.