fbpx
Clinica oftalmologica Oftalmestet

Ptoza palpebrala

Ptoza palpebrala este o coborâre uni sau bilaterală a pleoapei superioare (pleoapă căzută) ca urmare a unei leziuni congenital sau dobândite a musculaturii sau inervației sale, care are drept rezultat îngustarea fantei palpebrale (spațiul dintre cele doua pleoape, inferioară și superioară) cu micșorarea câmpului vizual, având consecințe atât estetice cât și funcționale pentru pacient. Tratamentul ptozelor palpebrale (pleoape căzute) este eminamente chirurgical, cele congenitale se operează de regulă (cu unele excepții) în jurul vârstei de 3 ani, iar cele dobândite la aproximativ 6 luni de la debutul lor.
Ptoza congenitală reprezintă 75% din totalul ptozelor palpebrale. Ea poate fi simplă (izolată), sau asociată cu alte afecțiuni.
Cea mai frecventă este ptoza palpebrală simplă. Cauza este o tulburare (distrofie) primitivă a mușchiului ridicător al pleoapei. În trei din patru cazuri este unilaterală (la un singur ochi). De obicei are un caracter sporadic dar are și o componentă ereditară, apărând în unele familii de-a lungul mai multor generații.
În caz de ptoză palpebrală majoră, copilul compensează deficitul muscular prin contracția mușchiului frontal (ridică sprânceana) și printr-o poziție vicioasă a capului. Copilul încearcă să compenseze zona acoperită de pleoapă radicând bărbia și lăsând capul pe spate. În acest caz se recomandă intervenția chirurgicală în primul an de viață.
În unele situatii, ochiul afectat de ptoza palpebrala are astigmatism (deformarea curburii corneei cauzată de presiunea exercitată de pleoapa cazută asupra acesteia). De aceea, postoperator, se recomandă determinarea viciilor de refracție și corecție optică, dacă este necesar.
Ptoza palpebrala congenitală mare se operează în general în jurul vârstei de 3 ani sub anestezie generală, pentru a evita lenevirea ochiului acoperit de pleoapa cazută.
Dacă ptoza este mica sau medie, se poate temporiza intervenția chirurgicală pâna la vârsta de 12–14 ani, când se poate opera sub anestezie locala, existând posibilitatea unei bune colaborări între medic și pacient în timpul operației, rezultatul funcțional și estetic fiind net superior.
Operaţia pentru ptoza palpebrală vizează fie întărirea muşchiului deficitar, fie suspendarea pleoapei la muşchiul frontal cu fir de silicon, banda de Gore-tex, fascie lată proprie recoltată de pe coapsă sau cu alte materiale biocompatibile, în funcţie de starea de funcţionare a muşchiului ridicător. Ptoza palpebrală poate fi prezentă de la naştere şi în afecţiuni complexe: paralizia congenitală a nervului III, sindrom Horner, sindrom Marcus-Gunn, tumori orbitare, paralizia de nerv oculomotor comun etc. şi, uneori, poate fi cauzată de trauma obstetricală. În unele cazuri este nevoie de reintervenție pentru a obține un rezultat foarte bun.
În cazul ptozei dobândite, pacientul acuză căderea pleoapei superioare în cursul vieții, la naștere cele două fante palpebrale fiind egale și normale ca deschidere.
Cauzele ptozei palpebrale dobândite sunt multiple: neurologică, musculară, aponevrotică, traumatică, mecanică.
În toate cazurile este necesar un examen atent, efectuat de oftalmolog și completat de neurolog și/sau cu investigații imagistice, pentru că, de multe ori, ptoza palpebrală dobândită poate fi primul semn al unei alte afecțiuni generale mai complexe, cum ar fi: bolile autoimune, bolile neurologice, tumorile cerebrale sau orbitare, distrofii musculare etc.
Abia după stabilirea afecţiunii de fond și instituirea unui tratament pentru aceasta, dacă ptoza persistă, se trece la tratamentul chirurgical, care în principiu este similar cu cel din ptoza congenitală. Avantajul intervenţiei pentru ptoză la adulți este faptul că, putând fi făcută cu anestezie locală, oferă buna colaborare între pacient și medic.
Ptoza palpebrală la persoanele adulte dupa 60 de ani, poate fi cauzată și de o relaxare accentuata a țesuturilor de la nivelul orbito-palpebral, de un exces cutanat la nivelul pleoapei superioare (blefaroșalazisul) care prin tracțiune duce la dezinserția aponevrozei muschiului ridicător al pleoapei superioare de pe tars (porțiunea cartilaginoasă a pleoapei). În acest ultim caz este necesar a se efectua pe de o parte blefaroplastie superioară pentru îndepărtarea excesului cutanat, pe de altă parte reinserția mușchiului ridicător al pleoapei la tars.

ptoza palpebrala

ptoza

Cere o programare Feedback